În New York Times din 25 mai a.c, Adam Liptak ne vorbeşte despre metodele folosite (clipuri electorale rasiste, sentinţe mai aspre în preajma alegerilor, şanse mai mari de a câştiga pentru reclamantul din statul în care se află judecătorul) în alegerile pentru judecători statali din SUA.
În paralel, este menţionată experienţa unui judecător francez de la Judecătoria Touluse din Franţa. Jean Marc Baissus are şi acum coşmaruri, după 24 de ani, când se gândeşte la examenul de admitere la ENM. Patru zile de teste scrise plus alte 5 zile pentru teste orale, toate urmate de 27 de luni de pregătire în cadrul şcolii de magistratură. Comparativ cu astfel de examen, absolvenţii INM din România nu ar trebui să se plângă de examenul de admitere...
În articol este menţionat şi un studiu întocmit de trei profesori ai Facultăţii de Drept, Universitatea din Chicago. Aceştia au încercat să cuantifice calitatea relativă a judecătorilor aleşi şi a celor numiţi din SUA. Concluzia este că judecătorii aleşi scriu mai multe hotărâri, iar cei numiţi scriu hotărâri de o mai bună calitate. Explicaţia: posturile de judecători aleşi atrag oameni capabil politic, iar posturile pentru judecători numiţi atrag oameni mai bine pregătiţi profesional. Oamenii politici oferă publicului ceea ce doreşte: hotărâri adecvate, dar nu strălucite, în cantitate mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu