Protecţia datelor personale în campania electorală şi nu numai

Dezbaterile recente din presă dezvăluie, a câta oară, modul în care nu sunt protejate datele personale în România. Am în vedere ingineria de la ASE, prin care instituţia respectivă a furnizat mii de date personale unei bănci, precum şi telenovela candidaturii domnului Sorin Oprescu la primăria Bucureştiului, în care unele persoane au aflat cu surprindere că datele furnizate unor instituţii sau societăţi comerciale au apărut pe lista de susţinători a politicianului.
Interesant este faptul că sunt persoane care află cu surprindere acum că şapte zile din şapte, 24 ore din 24, în cadrul bazelor de date sunt strânse informaţii despre ele şi că acele informaţii sunt prost gestionate sau vândute. Aceste baze de date creează un profil al persoanei (activităţi desfăşurate, interese, relaţii financiare cu statul sau cu particularii, stare de sănătate etc) ce este folosit în modalităţi nebănuite.De asemenea, modul în care sunt create şi folosite datele personale este, în mare măsură, necontrolat.
Manifestarea uimirii a fost urmată de strigăte de tipul „la cremenal”, cerându-se intervenţia Parchetului pentru efectuarea de investigaţii privind săvârşirea unor infracţiuni de fals. Parchetul, probabil, dorind să sufle şi în iaurt după cele întâmplate cu acuzaţiile de fraudă electorală în 2004, a refuzat să dispună efectuarea cercetărilor.
Ceea ce interesează nu este reacţia Parchetului.
În primul rând, contează modul în care autorităţile statului şi presa au eşuat în a dezvălui dimensiunile fenomenului.
a. Există o autoritate publică, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care trebuia să investigheze astfel de fapte, chiar şi dacă nu era sesizată. În ipoteza în care această autoritate constată încălcarea legislaţiei protecţiei datelor personale poate dispune suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate şi poate să sesiseze organele de urmarire penală sau să intenteze acţiuni în justiţie. În acest fel Parchetul nu mai poate replica că nu se sesizează pe baza articolelor din presă.
b. Autoritatea de supraveghere ar trebui să dezvăluie dacă instituţiile şi societăţile comerciale care au încălcat legislaţia protecţiei datelor personale au fost controlate sau sancţionate în perioada cuprinsă între 2005 şi prezent.
c. Din păcate, nici presa nu şi-a îndeplinit datoria şi nu a adresat un set de întrebări pentru autorităţi şi politicieni, esenţiale pentru a stabili starea de ilegalitate sau nu în care se află candidaţii:
- candidaţii s-au înregistrat la autoritate ca fiind operatori de date personale şi care sunt aceste numere de înregistrare?
- Candidaţii au plătit taxele cerute de lege pentru notificarea prelucrării datelor personale?
- A verificat autoritatea existenţa contractelor, prevăzute de legea 677/2001, între candidaţii – operatori şi împuterniciţii care strâng astfel de date?

În al doilea rând, contează ce pot face cei care sunt afectaţi de neregulile din cadrul sistemului protecţiei datelor personale.
a. Cetăţenii se pot adresa justiţiei pentru repararea prejudiciului, fără să plătească taxă de timbru. Există şi varianta alternativă a sesizării Autorităţii de Supraveghere.
b. Ceea ce se întâmplă acum arată în mod clar că instituţiile şi societăţile comerciale nu sunt capabile să gestioneze, în conformitate cu legea, protecţia datelor personale.
Persoanele juridice ar trebui să îşi construiască o strategie a controlului datelor personale pe care le prelucrează, în mod activ şi cât mai rapid. Nu ar trebui să aştepte până când oamenii bat cu berbecele la poarta castelului, cerând capul regelui. Strategia trebuie să conţină un manual sau linii directoare pentru modul în care sunt gestionate datele personale, atât în interiorul persoanelor juridice, cât şi în relaţiile cu terţii, precum şi un program de securizare tehnică şi organizatorică a datelor personale.

D/P (deget la pălărie) pentru doc.hotnews.ro

regulile jocului 1

Nu pot sublinia suficient de mult cât de necesară este politeţea.
1. În ceea ce priveşte conţinutul acestui blog: acordul pentru preluarea informaţiilor de pe acest blog va fi dat, după ce îmi trimiteţi un mail.
Dacă sunteţi prea grăbit(ă), nu e nevoie decât să menţionaţi în postarea dv. că vă ridicaţi degetul la pălărie (d/p) şi să menţionaţi acest blog. În acest fel, menţionaţi sursa şi, precum cavalerii din evul mediu (ce îşi ridicau viziera coifului pentru a arăta că sunt prietenoşi), câştigaţi puncte pentru politeţe şi un participant la conversaţia dv.
2. Pentru comentarii.
Există câteva reguli pe care le favorizez şi care determină uşurinţa şi atenţia cu care sunt citite scrierile dv.
a. verificaţi comentariul înainte de a-l trimite: nu numai pentru a corecta eventualele greşeli de dactilografiere, ci şi pentru a şterge cuvintele ce pot ofensa o altă persoană.
b.menţionaţi în primul rând enunţul la care faceţi trimitere (din postare sau comentarii) pentru a nu da naştere la confuzii sau dezbateri inutile.
c. atenţie maximă la introducerea de linkuri în comentarii. Este posibil ca linkul să conducă la un site care instalează viruşi, spyware, conduce la spam. Aceste comentarii vor fi şterse.
d. nu furnizaţi date personale, ale dv. sau ale altora.
e. nu scrieţi cuvinte, expresii, propoziţii care ar determina alte persoane să se considere ofensate. Nu contează dacă intenţionaţi sau nu să ofensaţi altă persoană sau credeţi din tot sufletul că expresiile nu sunt de natură să jignească ori credeţi că ele reprezintă "adevărul pur şi simplu". Ofensa este în ochiul şi mintea celui care le citeşte, nu a celui care transmite mesajul.
f. nu personalizaţi dezbaterile. Atacurile ad hominem sunt o pierdere de timp. Argumentaţi împotriva ideilor şi nu a persoanelor. Jucaţi mingea şi nu omul.

De ce blawg?

Blawg este termenul folosit, prin alte părţi, pentru un blog ce este scris de un jurist.

Datorită naturii sale, un blawg nu poate înlocui revistele de specialitate sau cărţile de drept. Diferenţa dintre aceste categorii este asemănătoare cu diferenţa dintre memoria de scurtă durată şi cea de lungă durată.
De aceea, scrierea dintr-un blawg tinde să urmăreasă evenimente recente, să constituie un comentariu lângă aparatul de cafea sau să stimuleze cititorul să gândească în mod nou asupra unor întrebări vechi.