O discuţie cu un prieten referitoare la o eroare cognitivă căreia i-a făcut multă publicitate ziarista Marylin vos Savant, din SUA, a determinat acest mesaj.
În ce constă eroarea:
Să presupunem că participi la la un joc televizat şi ţi se oferă posibilitatea să alegi între trei uşi. În spatele unei uşi se află un autoturism, iar în spatele celorlalte două se află capre. Alegi uşa nr. 1, iar gazda jocului, care ştie ce se află în spatele uşilor, deschide uşa cu nr. 3, să spunem, în spatele căreia se află o capră. Eşti întrebat: „vrei să alegi uşa nr. 2?” Eşti mai avantajat dacă îţi schimbi alegerea făcută iniţial?
Majoritatea votanţilor au puţine informaţii cu privire la alegerile pe care le fac atunci când introduc votul în urnă. Problema cu acest tip de ignoranţă nu este că votanţii vor adopta decizii greşite, ci că vor vota împotriva propriilor interese. John Zaller în „Nature and origin of mass opinion” ilustrează foarte bine această tendinţă: în sondaje efectuate în anii 80, cetăţeni americani care se descriau singuri ca „vulturi” sau „porumbei” aveau opinii aproape identice din punct de vedere statistic cu privire la ajutorul american acordat forţelor para-militare „contras” din Nicaragua, deoarece nu ştiau cine erau contrasii.
În aceste condiţii, votul universal este echivalent cu a alege între uşa 1 şi uşa 2 din cadrul jocului televizat, fără a avea idee ce se află dincolo de uşă.
Dincolo de retorica ce se poate naşte împotriva unor asemenea idei eretice despre democraţie, care este raţionamentul care permite ca un asemenea sistem să fie apărat?
Să presupunem că participi la la un joc televizat şi ţi se oferă posibilitatea să alegi între trei uşi. În spatele unei uşi se află un autoturism, iar în spatele celorlalte două se află capre. Alegi uşa nr. 1, iar gazda jocului, care ştie ce se află în spatele uşilor, deschide uşa cu nr. 3, să spunem, în spatele căreia se află o capră. Eşti întrebat: „vrei să alegi uşa nr. 2?” Eşti mai avantajat dacă îţi schimbi alegerea făcută iniţial?
Majoritatea votanţilor au puţine informaţii cu privire la alegerile pe care le fac atunci când introduc votul în urnă. Problema cu acest tip de ignoranţă nu este că votanţii vor adopta decizii greşite, ci că vor vota împotriva propriilor interese. John Zaller în „Nature and origin of mass opinion” ilustrează foarte bine această tendinţă: în sondaje efectuate în anii 80, cetăţeni americani care se descriau singuri ca „vulturi” sau „porumbei” aveau opinii aproape identice din punct de vedere statistic cu privire la ajutorul american acordat forţelor para-militare „contras” din Nicaragua, deoarece nu ştiau cine erau contrasii.
În aceste condiţii, votul universal este echivalent cu a alege între uşa 1 şi uşa 2 din cadrul jocului televizat, fără a avea idee ce se află dincolo de uşă.
Dincolo de retorica ce se poate naşte împotriva unor asemenea idei eretice despre democraţie, care este raţionamentul care permite ca un asemenea sistem să fie apărat?
Deoarece este paradoxal ca intervenţia statului într-un anumit domeniu să fie tratată ca fiind dăunătoare, iar intervenţia statului în alt domeniu să devină, prin magie, benefică.
Este ciudat că legislaţia şi dreptul nu au încredere în judecata cetăţenilor în ceea ce priveşte tranzacţii comerciale obişnuite, dar au încredere în ceea ce priveşte judecata în tranzacţii politice. Legislaţia reglementează strict calitatea autoturismelor, mâncării, medicamentelor şi produsele destinate consumului, în general, în temeiul teoriei conform căreia consumatorii nu sunt capabili să evalueze corect produsele.
Libertatea de exprimare interzice însă o reglementare asemănătoare pe piaţa politică, în aparenţă întemeiată pe teoria că ignoranţa poate fi mai uşor tolerată în probleme precum crize fiscale, inflaţie şi stat captiv al intereselor particulare decât în cazul cumpărării unei paste de dinţi. Piaţa politică este caracterizată de aceleaşi asimetrii ale informaţiei, prejudecăţi, ignoranţe şi dereglări ca orice altă piaţă a unui produs.
O explicaţie a intervenţiei statului în tranzacţiile comerciale ar consta în necesitatea de a feri cetăţenii de produse care i-ar putea ucide, dar nu îi descurajează să cumpere produse stupide, de care nu au nevoie sau care acţionează împotriva intereselor majore ale cumpărătorilor. Interzicerea declaraţiilor politice şi a articolelor mincinoase din ziare poate că i-ar ajuta pe cetăţeni, dar ar presupune o asemenea intensitate a intervenţiei statului, pe care nu cred că e dispus să o suporte nimeni.
Răspunsul la întrebarea iniţială: da, trebuie să îţi schimbi alegerea. Prima uşă are 1/3 şanse de câştig, dar a doua uşă are 2/3 şanse. Inutil de precizat că majoritatea celor întrebaţi a răspuns că nu îşi schimbă opţiunea.
Este ciudat că legislaţia şi dreptul nu au încredere în judecata cetăţenilor în ceea ce priveşte tranzacţii comerciale obişnuite, dar au încredere în ceea ce priveşte judecata în tranzacţii politice. Legislaţia reglementează strict calitatea autoturismelor, mâncării, medicamentelor şi produsele destinate consumului, în general, în temeiul teoriei conform căreia consumatorii nu sunt capabili să evalueze corect produsele.
Libertatea de exprimare interzice însă o reglementare asemănătoare pe piaţa politică, în aparenţă întemeiată pe teoria că ignoranţa poate fi mai uşor tolerată în probleme precum crize fiscale, inflaţie şi stat captiv al intereselor particulare decât în cazul cumpărării unei paste de dinţi. Piaţa politică este caracterizată de aceleaşi asimetrii ale informaţiei, prejudecăţi, ignoranţe şi dereglări ca orice altă piaţă a unui produs.
O explicaţie a intervenţiei statului în tranzacţiile comerciale ar consta în necesitatea de a feri cetăţenii de produse care i-ar putea ucide, dar nu îi descurajează să cumpere produse stupide, de care nu au nevoie sau care acţionează împotriva intereselor majore ale cumpărătorilor. Interzicerea declaraţiilor politice şi a articolelor mincinoase din ziare poate că i-ar ajuta pe cetăţeni, dar ar presupune o asemenea intensitate a intervenţiei statului, pe care nu cred că e dispus să o suporte nimeni.
Răspunsul la întrebarea iniţială: da, trebuie să îţi schimbi alegerea. Prima uşă are 1/3 şanse de câştig, dar a doua uşă are 2/3 şanse. Inutil de precizat că majoritatea celor întrebaţi a răspuns că nu îşi schimbă opţiunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu