Regulamentul privind codul vamal comunitar modernizat

În Jurnalul Oficial L 145/4.06.2008, a apărut Regulamentul nr. 450/2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat). Prevederile sale se aplică la date diferite, începând cu 24 iunie 2008 și terminând cu 24 iunie 2013.
Codul vamal comunitar conține prevederi care au dat naștere unora din cele mai amuzante litigii.

Astfel, Nomenclatura combinată este divizată în 99 de capitole, primele 24 privind produsele agricole şi cele din industria alimentară, iar restul capitolelor acoperă produsele industriale. Ca regulă generală, taxele vamale pentru produsele ce se încadrează în capitolele 25-99 sunt taxe ad valorem. Pentru cele din capitolele 1-24 sunt aplicate taxe diferite în funcţie de modul de organizare al pieţei, conform politicii agricole comune.
Tariful Vamal Comun nu se aplică bunurilor importate în mod nelegal: bunuri care nu pot fi puse în circulaţie, e.g. substanţe narcotice sau psihotrope pentru uz ilegal. Asemenea bunuri nu atrag taxe vamale sau TVA, chiar dacă sunt confiscate de autorităţi.
Interpretarea nomenclaturii este guvernată de următoarelor principii:
1) denumirile secţiunilor, capitolelor şi subsecţiunilor au numai valoare de referinţă, pentru interpretarea judiciară clasificarea va fi determinată conform termenilor din titluri, din secţiuni şi din notele suplimentare, explicative ale titlurilor, atunci când există. Nomenclatura are 1011 titluri, grupate în 99 capitole, grupate la rândul lor în 21 de secţiuni. De exemplu 57.07 reprezintă al şaptelea titlu în capitolul 57 referitor la „alte materiale textile vegetale” (57.07 – „fire şi alte fibre textile vegetale, fibră de hârtie”).
2) a. Orice referinţă în titlu privind un produs va fi interpretată ca referindu-se atât la produsul importat, incomplet sau nefinisat, cât şi la produsul finisat sau finisat.
b) Orice referinţă în titlu la un material sau substanţă va include mixturi ale acelei substanţe sau combinaţii ale acesteia. Orice referinţă la un bun ce include o anumită substanţă va fi interpretată ca incluzând o referinţă la un bun compus în întregime sau parţial din acea substanţă. Clasificarea bunurilor compuse din mai multe substanţe se va face conform regulii 3.
3) Când, pentru orice motiv, un produs poate fi clasificat în două sau mai multe titluri, clasificarea se efectuează astfel:
a) titlul care oferă cea mai detaliată descriere va fi preferat titlului care furnizează o descriere generală,
b) bunurile compuse din mai multe materiale sau componente, vor fi clasificate în funcţie componenta care le asigură trăsătura esenţială,
c) când bunurile nu pot fi clasificate prin metodele 3a sau 3b, vor fi clasificate sub titlul care survine ultimul între toate titlurile cu valoare egală ce sunt luate în consideraţie.
4. Bunurile care nu pot fi incluse în nici un titlu vor fi clasificate sub titlul pentru bunurile cu care seamănă cel mai mult.
5. Regulile de mai sus se aplică şi când trebuie determinată subsecţiunea cea mai potrivită într-o secţiune.
Ca în orice alt domeniu al dreptului comunitar, Curtea a fost solicitată, prin intermediul procedurii hotărârii preliminare, să asigure interpretarea uniformă a nomenclaturii combinate.
Astfel în Turkey Tails, în cadrul litigiului dintre o companie din Hamburg şi autoritatea vamală, era în discuţie clasificarea produselor importate din SUA, pe care compania le descria ca fiind „posterior de curcan”, fie sub titlul „resturi de păsări domestice”, fie sub titlul „ bucăţi de păsări domestice”.
Curtea nu a luat în discuţie caracteristicile fizice ale produsului, ci folosinţa acestora şi valoarea comercială la preţul pieţei, încadrându-le la titlul „resturi alimentare”.
Aceeaşi autoritate vamală a fost implicată, doi ani mai târziu, într-un litigiu privind un import de caise. Disputa privea clasificarea sub titlul 20.06 B II a 6 bb (produse conţinând zahăr) sau sub titlul 20.06 B II c 1 aa (produse care conţin zahăr adăugat). Curtea a analizat nota suplimentară pentru titlul 20.06 privind fructele, altele decât ananasul şi strugurii, care au conţinut de zahăr ce depăşeşte 9% din greutate. În lumina şi a acordurilor încheiate de Comunitate sub egida GATT, Curtea a stabilit că, pentru scopul taxării vamale, caisele sunt un fruct conţinând zahăr adăugat, indiferent dacă acesta a fost introdus în fruct sau nu.

D/P pentru Bartolus de la EU law Blog pentru că ne-a atras atenția asupra publicării regulamentului și ne-a readus în memorie cauze interesante.

Și jude și călău

Din comunicarea Comisiei Europene cu numărul IP/08/998 din 24 iunie aflăm lucruri interesante.
În 2007, Comisia Europeană a aplicat cea mai mare amendă pentru un cartel: 992 milioane euro pentru Otis, KONE, Schindler și Thyssenkrupp.

Cele 4 întreprinderi au fixat prețurile la licitații publice (știau cine trebuie să câștige pentru că exista o înțelegere anterioară în acest sens, dar participau de fațadă), au făcut schimb de informații și au partiționat piețele în materia lifturilor și scărilor rulante. Până aici nimic nou și neobișnuit pentru cel care urmărește activitatea Comisiei (cu excepția amenzii).
Anul trecut chiar am râs în momentul citirii deciziei, pentru că printre clienții care au plătit mai mult se numără și Comisia Europeană. Lifturile și scările rulante din nenumăratele sedii ale direcțiilor și serviciilor aparținând Comisiei, din Bruxelles și Luxemburg, au fost instalate de membrii cartelului.
Joia trecută, Comisia a introdus acțiune la Tribunalul Comercial Bruxelles pentru despăgubiri. Nu ni se spune care este valoarea acestora, dar Comisia vrea să conducă prin exemplu, zice comisarul pentru concurență. Un dosar de urmărit.
Despre acțiunile în depăgubiri am vorbit în postările anterioare cu titlul Vremuri interesante pentru dreptul concurenței.

Raiduri de dimineață în industria detergenților

Comisia Europeană a fost o albinuță ocupată în ultima vreme. Împreună cu autorități de concurență din 6 state membre, a efectuat inspecții la sediile celor mai mari producători de detergenți din Europa.
Săptămână trecută, joi și vineri dimineață, Unilever, Procter & Gamble, Henkel, Reckitt Benckiser și Sara Lee au fost inspectate ca urmare a suspiciunii că sunt membrii unui cartel care a fixat prețurile la anumiți detergenți pentru consumatori casnici.
Comisia a subliniat că inspecțiile surpriză nu înseamnă că există un cartel, iar companiile respective au confirmat că birourile lor din Olanda, Belgia, Spania, Austria, Ungaria, Cehia și Italia au primit cereri de informații sau vizite.
Nu se știe dacă investigația are legătură cu o alta de la începutul anului, efectuată în Germania, în urma căreia Sara Lee, Henkel și Unilever au fost amendate cu 37 milioane euro.
La anul este posibil să vedem comunicat triumfător din partea Consiliului Concurenței prin care suntem anunțați de amenzi în industria românească a detergenților.
Sursa: Timesonline din 21 iunie

Sancțiunile mărite pentru recidiviștii cartelulilor

Financial Times din 11 iunie anunță că în perioada 1994-2000 patru grupuri de intreprinderi au participat la un cartel pe piața clorurei de sodiu, prin fixarea prețurilor.
Un grup compus din Arkema Franța și Elf Acquitane a fost obligat să plătească 59 de milioane de euro, o sancțiune mai mare cu 90% mai mare decât ar fi trebuit să plătească inițial, deoarece Arkema a mai participat la alte trei carteluri în ultimii 25 de ani.
Pentru prima dată Comisia Europeană recurge la o astfel de măsură, conform noilor linii directoare în materie.

You should see the Colosseum, Spaniard...

House of Lords a pronunțat la 28 noiembrie 2007 o decizie foarte frumoasă în Countryside Alliance and others, R (on the aplication of) v. Attorney General and Anor [2007] UKHL 52.
Cauza are ca punct de plecare o activitate care produce emoții, dispute, literatură și cadre filmate de neuitat în Marea Britanie: vânătoarea de vulpi.
Primul grup de reclamanți a susținut că legea națională care reglementează vânătoarea încalcă art. 8,11 și 14 ale CEDO, precum și art. 1 din Primul protocol la Convenție.
Al doilea grup de reclamanți, în mod convenabil denumiți și reclamanți comunitari, au susținut că legea britanică nu este conformă cu art. 28 și 49 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În cuprinsul deciziei întâlnim opinii separate, dar concurente, care echivalează cu o demonstrație de forță în ceea ce privește cunoașterea, redarea și aplicarea la situația din dosar a jurisprudenței celor două curți europene.
Ca de obicei, Lord Bingham este cel mai elocvent și persuasiv (19 pagini din 46). Cei care au citit tratatul de drept comunitar al lui Craig și de Burca știu că nu e un novice în această ramură de drept. Totuși, cea mai bună descriere i-o face Cherie Blair în autobiografia sa Speaking for Myself (ce nu trebuia scrisă, dar asta e o altă poveste): „Bingham era ca un șarpe, alunecos, încântător, aproape hipnotic, expunând slăbiciunile în argumentele celeilalte părți fără să își ridice vocea.”
Aș vrea să văd aceeași ușurință și eleganță a dezbaterii argumentelor ce țin de cele două jurisprudențe și în hotărârile judecătorești din România.
Până atunci: My Lords, a deep bow.

Când instanța nu știe (sau nu vrea să știe) drept comunitar

Un caz de urmărit ne este prezentat în comunicarea Comisiei IP/08/952 din 17 iunie a.c.
O instanță slovacă nu a respectat o decizie a Comisiei Europene în materia ajutorului de stat. În consecință, Comisia a introdus o acțiune în temeiul art. 226 CE la CJCE.
Printr-o decizie din 2006, Comisia Europeană a declarat că iertarea de datorii, în valoare de aproximativ 13 milioane euro, a unei societăți comerciale din Košice constituie ajutor ilegal și incompatibil. Administrația financiară din acel oraș a șters datoriile unei fabrici de spirtoase, unul din cei mai mari producători din Slovacia – Frucona. Comisia a solicitat Slovaciei și recuperarea ajutorului.
Pentru a duce la îndeplinire decizia Comisiei din 2006, guvernul au introdus o acțiune la tribunal, solicitând restituirea sumei. La fond, cererea guvernului a fost respinsă. Ministerul Finanțelor a introdus apel, dar procedura durează și în prezent și nu se știe când va fi emisă o decizie.
Comisia Europeană și-a pierdut răbdarea și a demarat procedura prevăzută de tratat.

Lipsa de predictibilitate a instanţelor

Houston Chronicle (www.chron.com) din 31 mai a.c. ne informează că Sabri Bogdany, un bărbier din Jidda, Arabia Saudită, s-a certat cu un vecin şi a înjurat, menţionându-l şi pe Allah, printre altele. Vecinul l-a raportat poliţiei şi, în consecinţă, de 13 luni bărbierul aşteaptă în închisoare să fie executat prin tăierea capului.
Sentinţa a fost apelată, dar soarta sa depinde de modul în care va fi interpretată de către judecători fapta sa. Potrivit unui avocat local: „unii judecători consideră o astfel de faptă ca fiind erezie şi păgânism, inculpatul nu se poate căi şi că pedeapsa cu moartea este cea mai potrivită. Alţi judecători consideră că e vorba doar de lipsă de credinţă, ceea ce permite inculpatului să retracteze ceea ce a spus, să se căiască şi să fie eliberat”.

Păstrând proporţiile, ne întoarcem pe un tărâm mai cunoscut, România şi aflăm de pe site-ul juridice.ro că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul Ministerului Educaţiei împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti, care menţinuse o recomandare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de îndepărtare a simbolurilor religioase din unităţile de învăţământ.
Aşteptăm cu nerăbdare decizia ICCJ şi sperăm că nu conţine motivări precum cea a Tribunalului Buzău într-un caz despre care s-a scris mult la vemea sa. Fără a avea pretenţia că este un citat exact, Tribunalul Buzău susţinea că creştinismul ortodox este religia majoritară în România şi că statul are obligaţia să îl (o) protejeze.

AEPD sprijină legislaţia comunitară privind notificarea încălcărilor protecţiei datelor personale

Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (AEPD) monitorizează procesele de colectare şi procesare a datelor cu caracter personal şi emite opinii asupra proiectelor de instrumente juridice comunitare cu relevanţă pentru domeniul său de activitate.
Orice persoană, ale cărei date cu caracter personal au fost prelucrate de către o instituţie europeană în mod eronat sau au fost dobândite ilegal, poate înainta o plângere acestei autorităţi independente.

La 10 aprilie 2008, AEPD a publicat o opinie prin care s-a declarat în favoarea proiectului Comisiei Europene de a modifica Directiva 2002/58/CE privind comunicaţiile electronice şi dreptul la viaţă privată. Directiva este cunoscută şi sub denumirea de „Directiva ePrivacy”. Propunerea Comisiei face parte dintr-un efort mai larg de reformare a cinci directive privind telecomunicaţiile la nivelul UE.
AEPD este mulţumită de adoptarea unui sistem obligatoriu de notificare a încălcării regulilor de protecţie a datelor personale, prin adăugarea a două alineate la art. 4 al directivei ePrivacy.
Astfel, furnizorii de servicii de telecomunicaţii în reţele publice sunt obligaţi să anunţe autorităţile naţionale competente, fără întârziere, despre orice încălcare a securităţii datelor personale care conduce la ditrugerea intenţionată sau accidentală, pierderea sau dezvăluirea datelor: pe scurt compromiterea datelor. În acelaşi timp, furnizorii sunt obligaţi să să îţi notifice clienţii.

Dacă va fi adoptat proiectul de modificare a directivei, societăţile comerciale vor fi obligate să implementeze măsuri de securitate severe, să îşi cumpere tehnologii avansate care să le permită să proteje informaţia, iar particularii vor învăţa să devină mai responsabili, în sensul că, fiind sesizaţi, vor trebui să ia măsuri - fie introduc acţiuni în justiţie, fie îşi vor proteja mai bine datele personale. Iar autoritatea română de protecţie a datelor va trebui să nu mai urmărească generatorii de spam, ci să îşi folosească mai bine resursele insuficiente de care dispune.

Opinia: http://www.edps.europa.eu/EDPSWEB/webdav/site/mySite/shared/Documents/Consultation/Opinions/2008/08-04-10_e-privacy_EN.pdf

Cuvinte

Începem să uităm nu numai semnificaţia cuvintelor, ci şi frumuseţea şi puterea lor. Iar cuvintele sunt ceea ce facem în activitatea profesională. Împărţim sfaturi, ordine şi înţelepciune prin intermediul limbajului, prin actele transmise clienţilor, acţiunile scrise şi hotărârile judecătoreşti emise.
Suntem inundaţi de cuvinte – o situaţie comfortabilă şi ameninţătoare în acelaşi timp.
Odată cu tehnologia informaţiei, comunicarea devine omniprezentă şi instantanee. În acelaşi timp am devenit liberi să folosim cuvinte puternice, folosindu-le pentru raţiuni minime sau fără raţiuni.

Dacă s-ar înregistra ce se spune prin sălile de judecată de către avocaţi...sau judecători...
Exagerarea a înlocuit precizia, am adoptat retorica politicienilor, a actorilor ieftini şi comentatorilor tv ale căror ţipete şi agresivităţi sunt doar mijloace de a atrage atenţia, fără să îi intereseze consecinţele.
Aşa că să nu aşezăm vina la picioarele televiziunii, muzicii hip-hop sau manelelor pentru inexistenţa eleganţei în cuvântul scris sau rostit.
Juriştii sunt la fel de responsabili ca şi minorii care trec prin faţa blocului, plini de tatuaje, cercei în diferite părţi ale corpului, cu cuvinte de 3, 4 sau 5 litere curgându-le de pe buze.
Nu subestimaţi puterea cuvintelor într-o epocă a tehnologiei informaţiei atât de incredibilă. Cuvintele pot fi ignorate sau uitate, dar nu pot fi şterse.

O tipologie a dreptăţii I

Am menţionat în postarea referitoare la planurile Comisiei Europene pentru viitorul dreptului concurenţei, conceptul de dreptate corectivă.

Ce este dreptatea? O modalitate de abordare a răspunsului poate fi identificată prin intermediul unei tipologii – o schemă care divide conceptul abstract şi general de dreptate în părţi componente:
1. dreptate distributivă,
2. dreptate corectivă,

3. dreptate politică şi

4. dreptate procedurală.

Dreptatea distributivă. Cartea lui John Rawls din 1971 „O teorie a dreptăţii” pune dreptatea distributivă în centrul discuţiilor filosofice privind dreptatea. Care este subiectul acestei dreptăţi? Chiar şi întrebarea este controversată, dar un răspuns poate fi: distribuţia beneficiilor şi sarcinilor cooperării sociale. Sarcina cooperării sociale include concepte ca taxele şi obligaţia de a furniza serviciu civic (serviciul militar). Beneficiile cooperării sociale pot include resurse care sunt produsul cooperării sociale, cum ar fi bogaţia şi venitul.
Probleme ale dreptăţii distributive pot apărea în cadrul mai multor ramuri de drept. În domeniul răspunderii civile delictuale, dreptatea distributivă poate forma baza teoriei conform căreia scopul răspunderii este acela de a „împrăştia riscul” sau justa distribuire a costurilor accidentelor. În contracte, probleme ale dreptăţii distributive pot apărea la contractele de adeziune sau contracte prin care o parte mai nesofisticată este exploatată sau căreia îi sunt produse dezavantaje economice.

Dreptatea corectivă. Aristotel a definit termenul de dreptate „corectivă” sau „rectificativă” ca fiind „dreptatea în tranzacţii”.

Putem împărţi tranzacţiile în două categorii: voluntare şi involuntare.
Dreptatea în tranzacţiile voluntare include probleme ce se înscriu în dreptul contractelor. Dreptatea în tranzacţii involuntare include atât tranzacţiile care sunt involuntare datorită folosirii forţei, cât şi tranzacţiile care sunt involuntare datorită fraudei.
Una din cele mai mari dezbateri contemporane din teoria actului de justiţie priveşte statutul dreptăţii corective, problemă fierbinte în teoria răspunderii civile delictuale şi teoria dreptului penal.
Unii autori consideră că scopul răspunderii civile delictuale este exprimat de ideea de dreptate corectivă. Aceştia cred că standardul răspunderii trebuie să se întemeieze pe culpă (în opoziţie cu răspunderea obiectivă) şi că scopul despăgubirilor este readucerea la starea iniţială a reclamantului şi să impună restituirea câştigurilor nemeritate de către pârât. Scopul dreptăţii corective nu este descurajarea.
Alţi teoreticieni, ce fac parte din curentul utilitarismului, consideră că instituţiile dreptăţii corective trebuie analizate numai prin prisma consecinţelor care le produc. Aşa că scopul dreptăţii corective în cadrul rsăpunderii delictuale este să producă o descurajare optimă.
În fine, alţi teoreticieni cred că răspunderea delictuală este scopul dreptăţii distributive.

Comisia Europeană va amenda Intel pentru încălcarea regulilor concurenţei

Financial Times Deutschland de joia trecută, via Marketwatch, anunţă că, în cursul acestui an, Comisia Europeană va lua măsuri împotriva Intel Corp., datorită practicilor ilegale în domeniul distribuirii chipurilor pentru computere. Intel oferă discounturi uriaşe pentru cumpărarea produselor sale, dar numai pentru cumpărătorii care refuză să cumpere mărfuri de la concurentul său AMD.
Discountul la vânzare nu este interzis, atât timp cât este oferit tuturor clienţilor, fără condiţionări ataşate.
De asemenea, Intel se oferea să suporte costurile de marketing ale produselor ce conţineau microprocesoarele sale, în schimbul exclusivităţii cumpărării acestora.
Dacă DG Concurenţă are suficiente probe, atunci sancţiunea poate ajunge până la 10% din cifra de afaceri: 4,1 miliarde dolari SUA.

CJCE preferă interpretarea textuală în cazul Regulamentului 44/2001

Cauza C-462/06, Glaxosmithkline c. Jean-Pierre Rouard

Domnul Rouard a fost angajat în anul 1977 de societatea Laboratoires Beecham Sévigné, al cărei sediu social era situat în Franța. În această calitate a lucrat în diferite state din Africa.
În temeiul unui nou contract de muncă încheiat în anul 1984 cu societatea Beecham Research UK, o altă societate din cadrul aceluiași grup, al cărei sediu social era situat în Regatul Unit, domnul Rouard a fost angajat de această din urmă întreprindere și repartizat în Maroc. Potrivit clauzelor acestui contract de muncă, noul său angajator se obliga să păstreze drepturile contractuale dobândite de către domnul Rouard în cadrul contractului de muncă inițial încheiat cu societatea Laboratoires Beecham Sévigné, în special în ceea ce privește recunoașterea vechimii în muncă acumulate și a drepturilor la anumite indemnizații în caz de concediere.
Domnul Rouard a fost concediat în anul 2001. În anul 2002, a formulat în fața Conseil de prud’hommes de Saint-Germain-en-Laye (Franța) o acțiune împotriva societății Laboratoires Glaxosmithkline, succesoare în drepturi a societății Laboratoires Beecham Sévigné, al cărei sediu social este situat în Franța, și împotriva societății Glaxosmithkline, succesoare în drepturi a societății Beecham Research UK, al cărei sediu social este situat în Regatul Unit.
Domnul Rouard a solicitat obligarea în solidar a acestor două societăți la plata mai multor indemnizații și daune interese pentru nerespectarea procedurii de concediere, concediere fără temei real și serios, precum și pentru desfacerea abuzivă a contractului de muncă.
Domnul Rouard susține că ambele societăți erau coangajatorii săi. Potrivit acestuia, întrucât instanța franceză este competentă să soluționeze acțiunea îndreptată împotriva Laboratoires Glaxosmithkline, al cărei sediu social este situat în Franța, aceasta este deopotrivă competentă în privința societății Glaxosmithkline în temeiul articolului 6 punctul 1 din Regulamentul 44/2001.

Instanța de trimitere a solicitat, în esență, să se stabilească dacă norma de competență specială prevăzută de articolul 6 punctul 1 din regulament, care privește cazul existenței mai multor pârâți, este aplicabilă în cazul acțiunii introduse de către un lucrător împotriva a două societăți stabilite în state membre diferite și despre care reclamantul consideră că dețin calitatea de coangajatori ai săi.

În cadrul observațiilor scrise prezentate, guvernele francez, german și italian au susţinut că o interpretare teleologică a regulamentului, cu luarea în considerare a obiectivelor acestuia, ar putea acredita concluzia că articolul 6 punctul 1 din regulament se aplică în materie de contracte de muncă.
Mai mult, guvernul italian a susținut că obiectivul articolului 6 punctul 1 din regulament, și anume prevenirea apariției riscului contrarietății de hotărâri, implică faptul că această dispoziție se aplică tuturor tipurilor de litigii, inclusiv celor privitoare la contracte de muncă.

Din păcate pentru aceste state, conform Curţii „jurisprudența este constantă în sensul că respectivele norme de competență specială sunt de strictă interpretare, nefiind posibilă interpretarea acestora dincolo de ipotezele preconizate în mod explicit de regulament (a se vedea în special, cu privire la articolul 6 punctul 1 din regulament, hotărârea din 13 iulie 2006, Reisch Montage, C‑103/05, Rec., p. I‑6827, punctul 23, și hotărârea din 11 octombrie 2007, Freeport, C‑98/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 35).”
Curtea a mai invocat principiul securității juridice, care constituie unul dintre obiectivele regulamentului și care impune în special ca normele de competență să fie interpretate astfel încât să prezinte un mare grad de previzibilitate, după cum arată considerentul (11) al regulamentului (Reisch Montage, par. 24 și 25, precum și Freeport, par. 36).

În concluzie, regulamentul nu oferă unui lucrător aflat într‑o situație precum cea a domnului Rouard o protecție specială, deoarece, în calitate de reclamant în fața instanțelor naționale, acesta nu are la dispoziție o normă de competență mai favorabilă decât norma generală cuprinsă la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul amintit.
Curtea concluzionează:
„În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebarea formulată că norma de competență specială prevăzută la articolul 6 punctul 1 din regulament nu poate fi aplicată în cazul unui litigiu al cărui obiect intră sub incidența secțiunii 5 din capitolul II din același regulament, privitoare la normele de competență aplicabile în materia contractelor individuale de muncă.”

Bruxelles- ul despre un vot negativ al Irlandei

Financial Times din 30 mai, sub semnătura lui Quentin Peel, descrie ce s-ar întâmpla dacă Irlanda ar vota NU pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona, în cadrul referendumului din 12 iunie.

După ce este repetată zicerea lui Barroso: "nu există un plan B" (devine cam obositoare această mantră), este citat un diplomat UE (anonim, bineînţeles).

"O mare parte a oamenilor din Bruxelles ar răsufla uşuraţi. Nu prea există un număr mare de fani ai Tratatului de la Lisabona. Multe state mici urăsc postul de preşedinte permanent. Altele sunt îngrijorate de costurile serviciului diplomatic european. Iar unii cred că am acordat prea multe competenţe Parlamentului European. Nu se vor vărsa atât de multe lacrimi pe cât credem."

Ignoranţa este o binecuvântare, mai puţin pentru avocaţi

Site-ul open europe, la 30 mai 2008, ne prezintă o parte din ceea ce a spus Charlie McCreevy, comisarul pentru piaţă internă la un miting ce a avut loc la Dublin, Irlanda.

Fostul ministru de finanţe irlandez, cerând vot pozitiv pentru Tratatul de la Lisabona, în cadrul referendumului irlandez: "peste 80% din legislaţia ce afectează comunitatea oamenilor de afaceri este adoptată prin vot majoritar la nivelul Uniunii Europene."

Dacă aş fi avocat, căruia îi pasă de clienţii săi, ce ramură a dreptului ar trebui să studiez intens?

Manual pentru cercetarea la faţa locului digital

Institutul Naţional pentru Justiţie din cadrul Departamentului Justiţiei, SUA, a publicat ediţia a doua a unui ghid destinat primelor persoane sosite la faţa locului pentru a cerceta comiterea unei infracţiuni. Ghidul se numeşte "Electronic Crime Scene Investigation" şi este destinat celor care trebuie să se ocupe de cercetarea şi prezervarea mijloacelor de probă stocate digital.
Manualul conţine informaţii la nivel de bază, nimic sofisticat (pentru SUA).
Din păcate, din câte cunosc, poliţiştii şi procurorii români nu au la îndemână aşa ceva.

Manualul poate fi găsit la: ncjrs.gov/pdffiles1/nij/219941.pdf