Nu este suficient să îţi afirmi credinţa în Dumnezeu

Directiva 2000/78/CE interzice discriminarea pe criteriul religiei sau credinţei, printre alte criterii. De la această interdicţie există o excepţie, cea a etosului organizaţiei. Conform acesteia, existenţa unei diferenţe de tratament între persoane este justificată dacă pentru organizaţia în cadrul căreia lucrează sau doreşte să lucreze cel discriminat, credinţa sau religia constituie o cerinţă ocupaţională reală şi legitimă.
În Marea Britanie, o organizaţie cu scopuri caritabile, finaţată şi de stat şi care oferă servicii sociale persoanelor cu dizabilităţi, a încălcat legea britanică a egalităţii religioase din 2003, care implementează directiva în legislaţia naţională. Conducerea organizaţiei a obligat un manager să angajeze numai creştini şi a refuzat promovarea altor persoane, care nu erau creştini.
În cursul proceselor care au urmat, organizaţia s-a apărat susţinând că misiunea sa era să îl urmeze pe Christos.
Instanţa specializată sesizată a precizat:
„ 4.2.12...instanţa trebuie să ajungă la o concluzie despre natura etosului. Aceasta trebuie să fie o evaluare obiectivă – nu pârâtul trebuie să îşi definească singur etosul, care nu este în acord cu realitatea de pe teren.”
Directiva conferă drepturi şi angajaţilor români, nu numai celor din Marea Britanie. Instanţele româneşti sunt obligate să protejeze drepturile respective, şi să analizeze cu mare atenţie afirmaţiile angajatorului, chiar şi în ipoteza în care acesta crede în valori religioase.
În consecinţă, angajatorii români nu trebuie să îşi construiască politicile de angajare pe criterii religioase, sperând că vor scăpa de legislaţia egalităţii. Este valabil şi pentru biserici şi culte, atunci când acţionează în calitate de angajatori.

Employment Tribunal Shrewsbury, 12 mai, dosar 2901366/06, Sheridan v. Prospects for people with learning disabilities.

Preşedinţii şi discriminarea

Preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, eurosceptic declarat, a refuzat să promulge o lege privind combaterea discriminării. Legea, care transpunea prevederi din mai multe directive europene, urmărea să asigure acces egal la muncă, educaţie, avantaje sociale şi altele, interzicând discriminarea pe mai multe criterii.

Din argumentele lui Klaus:

-"directivele europene sunt instrumente politico-juridice",

-"legea nu aduce nimic nou şi este un manual anti-discriminare cu scop ideologic şi nu juridic",

- "nu aşa trebuie să fie legile, ele trebuie să stabilească drepturi şi obligaţii, nu să răspândească instrucţiuni şi cunoaştere".

E ceva în aer care îi afectează numai pe preşedinţii de ţară din Europa centrală şi răsăriteană.

Sursa - ceskenoviny.cz din 16 mai.

Nu este vorba de 30 grame de mătase sau caşmir

France presse informează că în decembrie 2007 autorităţile daneze au permis magistraţilor musulmani (doamnelor) să poarte baticuri în sala de şedinţă. Un partid de dreapta din Danemarca a descoperit acest lucru în luna mai 2008 şi a lansat o campanie publicitară în presa naţională prin care se opune acestei practici. În cadrul campaniei, baticurile sunt numite „văluri ale tiraniei”.
În replică, ministrul danez al justiţiei spune că un comitet studiază noi reguli care vor impune judecătorilor să nu poarte orice simbol religios care să afecteze neutralitatea instanţelor. Păi, asta nu include şi crucile creştine?

Mă întreb cum ar fi respectată o astfel de regulă în instanţele româneşti, unde găsim o bonanza de biblii, cruci de lemn şi icoane în săli de şedinţe şi birouri ale magistraţilor, precum şi un el dorado de cruci afişate la gâtul judecătoarelor şi judecătorilor.

„Era o zi luminoasă şi rece de aprilie şi orologiul bătuse treisprezece”*

La 30 aprilie 2008, Curtea Supremă Federală Germană a menţinut decizia Curţii de Apel Koln, prin care era admisă o cerere de ordonanţă preşedenţială privind blocarea unei platforme electronice pentru licitaţii.
Reclamantul din dosarul de fond produce şi vinde ceasuri marca Rolex. Terţi vânzători au oferit ceasuri contrafăcute, marcate în mod vizibil cu inscripţia „fake Rolex watches” pe platforma de internet pentru licitaţii a pârâtului.
Între reclamant şi pârât au existat mai multe litigii, anterioare ordonanţei preşedenţiale, iar pârâtul avea cunoştinţă de existenţa mărfurilor contrafăcute.
Răspunderea casei de licitaţii rezultă din faptul că a făcut posibilă oferirea de produse care încălcau marca de comerţ, chiar dacă pârâtul nu era persoana care vindea produsele. Pârâtul trebuia să ia toate măsurile tehnice posibile pentru a împiedica existenţa ofertelor de mărfuri ce încalcă proprietatea intelectuală pe platforma electronică Ricardo.
Numărul dosarului: Bundesgerichtshof, I. Zivilsenat, I ZR 73/05 – Internet-Versteigerung III, 30.04.2008

* George Orwell, 1984

Aici sunt dragoni

Legea spaniolă privind comerţul electronic permite autorităţilor judiciare să blocheze accesul la un website în scopul protejării ordinii publice.

Într-un dosar spaniol menţionat de ziarul El Pais, ordinea publică include protecţia drepturilor de proprietate intelectuală şi protecţia consumatorilor, în situaţia vânzării de mărfuri contrafăcute în Spania.
Un importator din China deţinea un website adresat consumatorilor spanioli, prin intermediul căruia erau vândute articole sportive contrafăcute la preţuri foarte mici.

Sunt curios cum este pusă în practică ordonanţa judecătorului de instrucţie spaniol, prin care a fost dispusă încetarea conectării din Spania la acel site.