House of Lords a pronunțat la 28 noiembrie 2007 o decizie foarte frumoasă în Countryside Alliance and others, R (on the aplication of) v. Attorney General and Anor [2007] UKHL 52.
Cauza are ca punct de plecare o activitate care produce emoții, dispute, literatură și cadre filmate de neuitat în Marea Britanie: vânătoarea de vulpi.
Primul grup de reclamanți a susținut că legea națională care reglementează vânătoarea încalcă art. 8,11 și 14 ale CEDO, precum și art. 1 din Primul protocol la Convenție.
Al doilea grup de reclamanți, în mod convenabil denumiți și reclamanți comunitari, au susținut că legea britanică nu este conformă cu art. 28 și 49 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În cuprinsul deciziei întâlnim opinii separate, dar concurente, care echivalează cu o demonstrație de forță în ceea ce privește cunoașterea, redarea și aplicarea la situația din dosar a jurisprudenței celor două curți europene.
Ca de obicei, Lord Bingham este cel mai elocvent și persuasiv (19 pagini din 46). Cei care au citit tratatul de drept comunitar al lui Craig și de Burca știu că nu e un novice în această ramură de drept. Totuși, cea mai bună descriere i-o face Cherie Blair în autobiografia sa Speaking for Myself (ce nu trebuia scrisă, dar asta e o altă poveste): „Bingham era ca un șarpe, alunecos, încântător, aproape hipnotic, expunând slăbiciunile în argumentele celeilalte părți fără să își ridice vocea.”
Aș vrea să văd aceeași ușurință și eleganță a dezbaterii argumentelor ce țin de cele două jurisprudențe și în hotărârile judecătorești din România.
Până atunci: My Lords, a deep bow.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu