Comisia Europeană va amenda Intel pentru încălcarea regulilor concurenţei

Financial Times Deutschland de joia trecută, via Marketwatch, anunţă că, în cursul acestui an, Comisia Europeană va lua măsuri împotriva Intel Corp., datorită practicilor ilegale în domeniul distribuirii chipurilor pentru computere. Intel oferă discounturi uriaşe pentru cumpărarea produselor sale, dar numai pentru cumpărătorii care refuză să cumpere mărfuri de la concurentul său AMD.
Discountul la vânzare nu este interzis, atât timp cât este oferit tuturor clienţilor, fără condiţionări ataşate.
De asemenea, Intel se oferea să suporte costurile de marketing ale produselor ce conţineau microprocesoarele sale, în schimbul exclusivităţii cumpărării acestora.
Dacă DG Concurenţă are suficiente probe, atunci sancţiunea poate ajunge până la 10% din cifra de afaceri: 4,1 miliarde dolari SUA.

CJCE preferă interpretarea textuală în cazul Regulamentului 44/2001

Cauza C-462/06, Glaxosmithkline c. Jean-Pierre Rouard

Domnul Rouard a fost angajat în anul 1977 de societatea Laboratoires Beecham Sévigné, al cărei sediu social era situat în Franța. În această calitate a lucrat în diferite state din Africa.
În temeiul unui nou contract de muncă încheiat în anul 1984 cu societatea Beecham Research UK, o altă societate din cadrul aceluiași grup, al cărei sediu social era situat în Regatul Unit, domnul Rouard a fost angajat de această din urmă întreprindere și repartizat în Maroc. Potrivit clauzelor acestui contract de muncă, noul său angajator se obliga să păstreze drepturile contractuale dobândite de către domnul Rouard în cadrul contractului de muncă inițial încheiat cu societatea Laboratoires Beecham Sévigné, în special în ceea ce privește recunoașterea vechimii în muncă acumulate și a drepturilor la anumite indemnizații în caz de concediere.
Domnul Rouard a fost concediat în anul 2001. În anul 2002, a formulat în fața Conseil de prud’hommes de Saint-Germain-en-Laye (Franța) o acțiune împotriva societății Laboratoires Glaxosmithkline, succesoare în drepturi a societății Laboratoires Beecham Sévigné, al cărei sediu social este situat în Franța, și împotriva societății Glaxosmithkline, succesoare în drepturi a societății Beecham Research UK, al cărei sediu social este situat în Regatul Unit.
Domnul Rouard a solicitat obligarea în solidar a acestor două societăți la plata mai multor indemnizații și daune interese pentru nerespectarea procedurii de concediere, concediere fără temei real și serios, precum și pentru desfacerea abuzivă a contractului de muncă.
Domnul Rouard susține că ambele societăți erau coangajatorii săi. Potrivit acestuia, întrucât instanța franceză este competentă să soluționeze acțiunea îndreptată împotriva Laboratoires Glaxosmithkline, al cărei sediu social este situat în Franța, aceasta este deopotrivă competentă în privința societății Glaxosmithkline în temeiul articolului 6 punctul 1 din Regulamentul 44/2001.

Instanța de trimitere a solicitat, în esență, să se stabilească dacă norma de competență specială prevăzută de articolul 6 punctul 1 din regulament, care privește cazul existenței mai multor pârâți, este aplicabilă în cazul acțiunii introduse de către un lucrător împotriva a două societăți stabilite în state membre diferite și despre care reclamantul consideră că dețin calitatea de coangajatori ai săi.

În cadrul observațiilor scrise prezentate, guvernele francez, german și italian au susţinut că o interpretare teleologică a regulamentului, cu luarea în considerare a obiectivelor acestuia, ar putea acredita concluzia că articolul 6 punctul 1 din regulament se aplică în materie de contracte de muncă.
Mai mult, guvernul italian a susținut că obiectivul articolului 6 punctul 1 din regulament, și anume prevenirea apariției riscului contrarietății de hotărâri, implică faptul că această dispoziție se aplică tuturor tipurilor de litigii, inclusiv celor privitoare la contracte de muncă.

Din păcate pentru aceste state, conform Curţii „jurisprudența este constantă în sensul că respectivele norme de competență specială sunt de strictă interpretare, nefiind posibilă interpretarea acestora dincolo de ipotezele preconizate în mod explicit de regulament (a se vedea în special, cu privire la articolul 6 punctul 1 din regulament, hotărârea din 13 iulie 2006, Reisch Montage, C‑103/05, Rec., p. I‑6827, punctul 23, și hotărârea din 11 octombrie 2007, Freeport, C‑98/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 35).”
Curtea a mai invocat principiul securității juridice, care constituie unul dintre obiectivele regulamentului și care impune în special ca normele de competență să fie interpretate astfel încât să prezinte un mare grad de previzibilitate, după cum arată considerentul (11) al regulamentului (Reisch Montage, par. 24 și 25, precum și Freeport, par. 36).

În concluzie, regulamentul nu oferă unui lucrător aflat într‑o situație precum cea a domnului Rouard o protecție specială, deoarece, în calitate de reclamant în fața instanțelor naționale, acesta nu are la dispoziție o normă de competență mai favorabilă decât norma generală cuprinsă la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul amintit.
Curtea concluzionează:
„În aceste condiții, trebuie să se răspundă la întrebarea formulată că norma de competență specială prevăzută la articolul 6 punctul 1 din regulament nu poate fi aplicată în cazul unui litigiu al cărui obiect intră sub incidența secțiunii 5 din capitolul II din același regulament, privitoare la normele de competență aplicabile în materia contractelor individuale de muncă.”

Bruxelles- ul despre un vot negativ al Irlandei

Financial Times din 30 mai, sub semnătura lui Quentin Peel, descrie ce s-ar întâmpla dacă Irlanda ar vota NU pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona, în cadrul referendumului din 12 iunie.

După ce este repetată zicerea lui Barroso: "nu există un plan B" (devine cam obositoare această mantră), este citat un diplomat UE (anonim, bineînţeles).

"O mare parte a oamenilor din Bruxelles ar răsufla uşuraţi. Nu prea există un număr mare de fani ai Tratatului de la Lisabona. Multe state mici urăsc postul de preşedinte permanent. Altele sunt îngrijorate de costurile serviciului diplomatic european. Iar unii cred că am acordat prea multe competenţe Parlamentului European. Nu se vor vărsa atât de multe lacrimi pe cât credem."

Ignoranţa este o binecuvântare, mai puţin pentru avocaţi

Site-ul open europe, la 30 mai 2008, ne prezintă o parte din ceea ce a spus Charlie McCreevy, comisarul pentru piaţă internă la un miting ce a avut loc la Dublin, Irlanda.

Fostul ministru de finanţe irlandez, cerând vot pozitiv pentru Tratatul de la Lisabona, în cadrul referendumului irlandez: "peste 80% din legislaţia ce afectează comunitatea oamenilor de afaceri este adoptată prin vot majoritar la nivelul Uniunii Europene."

Dacă aş fi avocat, căruia îi pasă de clienţii săi, ce ramură a dreptului ar trebui să studiez intens?

Manual pentru cercetarea la faţa locului digital

Institutul Naţional pentru Justiţie din cadrul Departamentului Justiţiei, SUA, a publicat ediţia a doua a unui ghid destinat primelor persoane sosite la faţa locului pentru a cerceta comiterea unei infracţiuni. Ghidul se numeşte "Electronic Crime Scene Investigation" şi este destinat celor care trebuie să se ocupe de cercetarea şi prezervarea mijloacelor de probă stocate digital.
Manualul conţine informaţii la nivel de bază, nimic sofisticat (pentru SUA).
Din păcate, din câte cunosc, poliţiştii şi procurorii români nu au la îndemână aşa ceva.

Manualul poate fi găsit la: ncjrs.gov/pdffiles1/nij/219941.pdf

CEDO şi supa alfabet

Litigiile din Anglia sunt citate de cele mai multe ori cu formula "R. v. ...", unde R este abrevierea pentru Rex/Regina (versiunea latină pentru rege/regină).

Un litigiu interesant pe rolul High Court of Justice include şi alte litere ale alfabetului pe lângă R: P şi Q .

Reclamanţii P şi Q (numele au fost anonimizate) au solicitat o ordonanţă preşedenţială prin care să i se interzică pârâtului Quigley să publice informaţii sespre activităţi sexuale ale lui P şi Q. Reclamanţii P şi Q sunt soţ şi soţie, iar Q este directorul companiei R.

Quigley a fost angajat al companiei R. După ce a demisionat, a fost acuzat de fraudarea fostei companii, dar acuzaţiile au fost retrase datorită deteriorării sănătăţii sale mentale. Quigley a ameninţat că va publica pe internet o nuvelă, în care vor fi descrise activităţi sexuale fictive şi neplăcute ale lui P şi Q.

Reclamanţii au cerut ca interdicţia publicării să fie permanentă, deoarece nuvela le încalcă dreptul la viaţă privată, aşa cum este descris de art. 8 CEDO.

Instanţa a admis cererea, cu următoarele argumente:

- balansul între dreptul la viaţă privată aparţinând lui P şi Q şi dreptul la libera exprimare aparţinând lui Quigley, conferit de art. 10 CEDO, este clar în favoarea restricţionării publicării, deoarece nu există un interes public pentru publicarea alegaţiilor împotriva lui P şi Q;

- deşi ameninţarea se referă la publicarea unor activităţi imaginare, stresul determinat de publicare constituie o intruziune de neacceptat în viaţa intimă şi personală a reclamnţilor;

- orice încălcare a dreptului lui Quigley este necesară şi proporţională cu protecţia pentru P şi Q;

- cererea companiei R de interzicere a publicării nuvelei va fi soluţionată în timpul judecării pe fond, deoarece nu se întemeiază pe dreptul la viaţa privată, ci pe contract.

Hotărârea este interesantă şi reprezintă un exemplu în acţiune al teoriei moderne a judecăţii: se bazează pe un balans al valorilor, în sens dworkinian.

Totuşi se ridică o serie de întrebări, începând cu faptul că vorbim despre o operă de ficţiune.

England and Wales High Court (Queen's Bench Division) Decisions, [2008] EWHC 1051 (QB),

P and Q and R v. Mark Quigley

Petreceri de vară şi ţinuta la birou

Începutul neoficial al sezonului de vară atrage evenimente corporatiste la fel de mult ca şi sărbătorile din decembrie. Vremea caldă poate da naştere unor idei referitoare la organizarea unor petreceri însoţite de un consum decent de alcool, dacă se poate lângă piscine.

Codurile ţinutei de vară permit o ţinută mai lejeră.
Ce ar trebui să nu uite un angajator pentru acest tip de evenimente şi pentru îmbrăcămintea de vară?
1. În primul rând, există politici ale companiei în acest domeniu?
2. Politica angajatorului este la zi în ceea ce priveşte combaterea discriminării şi a hărţuirii sexuale şi conţine referiri la faptul că programul de muncă include şi evenimente sponsorizate de companie?
3. Codul ţinutei este uşor de înţeles de către angaţi şi uşor de aplicat de către angajator?
4. Li s-a explicat angajaţilor care sunt aşteptările privind comportamentul decent la astfel de evenimente?
5. Stagiarii au fost înştiinţaţi de regulile companiei şi au fost sfătuiţi angajaţii cum să se comporte cu stagiarii?

Lista nu este exhaustivă, dar constituie un bun început pentru a evita "insolaţia" şi "arsurile" de mai târziu.

Vechii greci despre litigii şi costurile lor

"Războiul este ultimul lucru care se desfăşoară în conformitate cu programul"
Tucidide (c. 460 -c. 400 Î.Chr.) - Istoria războiului peloponeziac

Gestiunea ignoranţei

A început sezonul examenelor la facultăţile de drept, iar site-ul juridice.ro ne anunţă că în luna iunie se întâlnesc decanii facultăţilor de drept pentru a dezbate viitorul pregătirii studenţilor, printre altele.
Cele două evenimente îmi evocă faptul că în cadrul facultăţii nu am fost învăţat ce înseamnă o judecată bună. Şi nici nu mi-au fost predate acele abilităţi care fac parte din exerciţiul judecăţii.
În zilele de astăzi văd rezultatele acestei absenţe la mulţi dintre tinerii absolvenţi, fie asociaţi în diferite cabinete, fie auditori de justiţie – viitori magistraţi. Afişează o certitudine în cunoaşterea „literei negre al legii”, fără să îşi dea seama cât de ignoranţi sunt.
În realitate, eşti bun jurist când ştii ceea ce cunoşti şi ceea ce nu cunoşti şi unde este linia de graniţă dintre cele două.
Lipseşte gestiunea ignoranţei şi confuziei – o aptitudine absolut esenţială, ce trebuie dezvoltată de către un jurist. Niciodată nu cunoşti tot ceea ce trebuie să cunoşti în drept – „depinde” este răspunsul corect la multe din întrebările ce ţi se adresează.

În timpul facultăţii ni se cere să învăţăm pe de rost un meniu de opinii predigerate, cu doctrine scoase din context, cu citarea greşită a ceea ce s-a spus în hotărârile judecătoreşti, de cele mai multe ori în note de subsol.
„Jurisprudenţa nu este izvor de drept” încă li se mai predică studenţilor la facultăţile de drept. Nu discut de necunoaşterea rolului jurisprudenţei CEDO sau CEJ în această afirmaţie. Profesorii care fac acest tip de afirmaţii nu cunosc legislaţia românească în vigoare. Le recomand să citească o lege privind tehnica legislativă, în vigoare din 2000, care ar trebui să îi aducă la zi cu privire la rolul jurisprudenţei ca izvor de drept.

În consecinţă, în timpul facultăţii nu se citesc şi nu se discută dosare sau hotărâri, care le-ar permite studenţilor să se angajeze în exerciţiul neîntrerupt al deliberării. Şi nu mă refer la procese simulate, ci la exerciţiu de fiecare zi, în cadrul fiecărei materii.

În acest mod studenţii ar fi puşi în faţa unui litigiu concret şi ar fi obligaţi să aducă la viaţă din nou disputele, prin interpretarea rolului actorilor şi avocaţilor din „drama” originală. Ar fi forţaţi să vadă lucrurile din mai multe puncte de vedere, să îşi lărgească orizontul prin simpatia cu punctul de vedere pe care îl apără.
Mai mult, după ce a adoptat o poziţie partizană, studentul ar trebui întrebat un moment mai târziu care este părerea sa despre calitatea hotărârii judecătoreşti. Pentru a răspunde, trebuie să se rupă din legăturile empatice pe care şi le formase cu partea ale cărei le reprezenta, chiar dacă în mod imaginar, şi să examineze cazul dintr-un punct de vedere judiciar dezinteresat.
Tot acest exerciţiu are ca scop cultivarea acelor aptitudini de care are nevoie un practician al dreptului.

Citirea unei hotărâri întregi permite studentului să vadă întreaga anatomie a unui litigiu.
Porţiuni aparent nerelevante ale hotărârii supun studentul şi practicianul dreptului la alte probleme de drept şi contribuie la educaţia sa generală.
Cum spuneam, prea mulţi dintre absolvenţii facultăţilor de drept cred că dreptul reprezintă o serie de reguli. Chiar şi atunci când citesc hotărârile, caută reguli, fără să sesizeze că fiecare caz a avut avocaţi care nu s-au înţeles cu privire la regulă sau aplicarea acelei reguli. Această mentalitate de „care este regula” le distruge creativitatea şi le conferă o falsă percepţie cu privire la ceea ce este dreptul şi cum lucreză. În special, le lipseşte abilitatea de a vedea că situaţia de fapt din aceste „documente mari” şi „lungi” stă în centrul înţelegerii regulii.

Aceeaşi problemă din sistemul de referinţă al profesorilor: depinde de ceea ce vrei să predai. Profesorul are un anumit timp, finit, la dispoziţie şi anumite aşteptări cu privire la timpul şi energia pe care studenţii le investesc la cursuri şi seminarii. Le poate preda o serie de reguli nu prea mari şi nu prea multe sau îi poate învăţa să caute pentru ei, după multă luptă şi muncă, nuanţele dezvoltării unui număr mai redus de reguli.

Soluţia cea mai uşoară, cea aleasă este să furnizeze cu linguriţa un număr mare de reguli şi să nu ceară studenţilor să examineze dreptul în profunzime.

Ce ar fi de făcut, vorba lui Lenin?
Primul lucru: Clase mai mici, mai mulţi profesori, studiu individual mai mult. Aceste schimbări cer o schimbare în cultura organizaţională a facultăţilor de drept şi în „economia” acestora. Ceea ce este un alt mod de a spune că nu se va întîmpla acest lucru.
Dar pentru toţi acei studenţi la drept care îşi vor face timp să citească dosare şi hotărâri, schimbarea va aduce beneficii mari.
Ar însemna că trebuie să muncească mai mult. Cât de mult muncesc studenţii?

Dacă avem în vedere necesitatea memorării unui şir lungi de reguli, destul. Şi asta ne afectează viaţa când vin să lucreze alături de noi, pentru că deja cred că există o cale uşoară de a-şi face treaba. Nu există aşa ceva.
Ca practician trebuie să citeşti un volum imens de informaţie într-un timp scurt. Lucrul bun este că profesia de jurist este una competitivă. Cine înţelege regulile jocului, este răsplătit.

Păcat că facultăţile vor să se distanţeze, împreună cu studenţii lor, de această realitate.

Parcă am mai auzit asta

Patru jurişti se deplasau cu trenul de la Bucureşti la Timişoara. În timp ce trenul trecea prin Oltenia, se uită pe fereastră şi văd o oaie neagră.
Primul spune: " nu ştiam că sunt oi negre în Oltenia." Al doilea îl corectează: "Încă nu ştim asta, ştim doar că există o singură oaie neagră în Oltenia." Al treilea: "Nu, ştim doar că o parte a unei oi din Oltenia este neagră." Iar al patrulea jurist: "Nu, tot ceea ce ştim este că o parte a unei oi din Oltenia este neagră pentru trei minute."