You should see the Colosseum, Spaniard...

House of Lords a pronunțat la 28 noiembrie 2007 o decizie foarte frumoasă în Countryside Alliance and others, R (on the aplication of) v. Attorney General and Anor [2007] UKHL 52.
Cauza are ca punct de plecare o activitate care produce emoții, dispute, literatură și cadre filmate de neuitat în Marea Britanie: vânătoarea de vulpi.
Primul grup de reclamanți a susținut că legea națională care reglementează vânătoarea încalcă art. 8,11 și 14 ale CEDO, precum și art. 1 din Primul protocol la Convenție.
Al doilea grup de reclamanți, în mod convenabil denumiți și reclamanți comunitari, au susținut că legea britanică nu este conformă cu art. 28 și 49 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În cuprinsul deciziei întâlnim opinii separate, dar concurente, care echivalează cu o demonstrație de forță în ceea ce privește cunoașterea, redarea și aplicarea la situația din dosar a jurisprudenței celor două curți europene.
Ca de obicei, Lord Bingham este cel mai elocvent și persuasiv (19 pagini din 46). Cei care au citit tratatul de drept comunitar al lui Craig și de Burca știu că nu e un novice în această ramură de drept. Totuși, cea mai bună descriere i-o face Cherie Blair în autobiografia sa Speaking for Myself (ce nu trebuia scrisă, dar asta e o altă poveste): „Bingham era ca un șarpe, alunecos, încântător, aproape hipnotic, expunând slăbiciunile în argumentele celeilalte părți fără să își ridice vocea.”
Aș vrea să văd aceeași ușurință și eleganță a dezbaterii argumentelor ce țin de cele două jurisprudențe și în hotărârile judecătorești din România.
Până atunci: My Lords, a deep bow.

CEDO şi supa alfabet

Litigiile din Anglia sunt citate de cele mai multe ori cu formula "R. v. ...", unde R este abrevierea pentru Rex/Regina (versiunea latină pentru rege/regină).

Un litigiu interesant pe rolul High Court of Justice include şi alte litere ale alfabetului pe lângă R: P şi Q .

Reclamanţii P şi Q (numele au fost anonimizate) au solicitat o ordonanţă preşedenţială prin care să i se interzică pârâtului Quigley să publice informaţii sespre activităţi sexuale ale lui P şi Q. Reclamanţii P şi Q sunt soţ şi soţie, iar Q este directorul companiei R.

Quigley a fost angajat al companiei R. După ce a demisionat, a fost acuzat de fraudarea fostei companii, dar acuzaţiile au fost retrase datorită deteriorării sănătăţii sale mentale. Quigley a ameninţat că va publica pe internet o nuvelă, în care vor fi descrise activităţi sexuale fictive şi neplăcute ale lui P şi Q.

Reclamanţii au cerut ca interdicţia publicării să fie permanentă, deoarece nuvela le încalcă dreptul la viaţă privată, aşa cum este descris de art. 8 CEDO.

Instanţa a admis cererea, cu următoarele argumente:

- balansul între dreptul la viaţă privată aparţinând lui P şi Q şi dreptul la libera exprimare aparţinând lui Quigley, conferit de art. 10 CEDO, este clar în favoarea restricţionării publicării, deoarece nu există un interes public pentru publicarea alegaţiilor împotriva lui P şi Q;

- deşi ameninţarea se referă la publicarea unor activităţi imaginare, stresul determinat de publicare constituie o intruziune de neacceptat în viaţa intimă şi personală a reclamnţilor;

- orice încălcare a dreptului lui Quigley este necesară şi proporţională cu protecţia pentru P şi Q;

- cererea companiei R de interzicere a publicării nuvelei va fi soluţionată în timpul judecării pe fond, deoarece nu se întemeiază pe dreptul la viaţa privată, ci pe contract.

Hotărârea este interesantă şi reprezintă un exemplu în acţiune al teoriei moderne a judecăţii: se bazează pe un balans al valorilor, în sens dworkinian.

Totuşi se ridică o serie de întrebări, începând cu faptul că vorbim despre o operă de ficţiune.

England and Wales High Court (Queen's Bench Division) Decisions, [2008] EWHC 1051 (QB),

P and Q and R v. Mark Quigley

Drepturile fundamentale ale persoanei juridice şi sabia procesului echitabil

O hotărâre foarte interesantă a fost pronunţată de către o instanţă specializată din Londra, EMPLOYMENT APPEAL TRIBUNAL, la 22 ianuarie 2008.
Faptele sunt destul de neobişnuite. Reclamanta a lucrat în cadrul unei societăţi de telecomunicaţii britanice, până în 2003, când a fost concediată. Reclamanta suferea de sindromul oboselii cronice, aşa că, în 2004, a introdus o plângere în faţa instanţei pentru încălcarea Legii pentru combaterea discriminării pe criteriul dizabilităţii.
Dosarul nu şi-a urmat cursul firesc, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la niciun termen, datorită bolii.
Instanţa de apel a respins acţiunea deoarece nu se respecta dreptul la un proces corect al pârâtului, prevăzut de art. 6 CEDO. Timp de patru ani nu a existat posibilitatea ca reclamantul să fie audiat şi nici nu există şanse ca acest lucru să se întâmple în viitor.
Într-un astfel de caz, dreptul unei persoane de a fi ascultată (reclamanta) trebuie să fie balansat cu dreptul altei persoane (pârâta) la un proces corect, desfăşurat într-un interval de timp rezonabil.
Prevederile art. 6 CEDO sunt disjunctive, iar cele trei garanţii oferite de articol sunt separate, spune instanţa în paragraful 45 al hotărârii.
Decizia poate fi găsită la employmentappeals.gov.uk, cu numărul Appeal No. UKEAT/0222/07/CEA.

D/P PJH Law blog.

Chiar şi acela care nu se aventurează în lume îi va găsi corupţia în dulapul de acasă

Financial Times, în numărul din 10/11 mai 2008, ne informează că fostul preşedinte al companiei Siemens este cercetat de către procurorii din Munchen în scandalul de corupţie care palnează asupra Siemens de 18 luni.
Heinrich von Pierer, unul din cei mai proeminenţi oameni de afaceri germani, este cercetat pentru o contravenţie, aceea că nu şi-a îndeplinit datoria de a supraveghea corporaţia.
În cursul cercetărilor care privesc mai multe infracţiuni de dare de mită, în valoare de 1,3 miliarde euro şi 270 de suspecţi, nu au fost găsite dovezi care să indice săvârşirea unor infracţiuni de corupţie de către fostul preşedinte al Siemens. Sancţiunea prevăzută de legea germană pentru o astfel de faptă este o amendă.
Acest tip de răspundere pentru culpa in vigilando a conducătorului întreprinderii, atunci când subordonaţii comit infracţiuni de corupţie, face parte şi din legislaţia românească, sub influenţa celei a Uniunii Europene (Convenţia PIF, de exemplu). Nu am auzit de investigaţii în materie şi de sancţiuni.