Și jude și călău

Din comunicarea Comisiei Europene cu numărul IP/08/998 din 24 iunie aflăm lucruri interesante.
În 2007, Comisia Europeană a aplicat cea mai mare amendă pentru un cartel: 992 milioane euro pentru Otis, KONE, Schindler și Thyssenkrupp.

Cele 4 întreprinderi au fixat prețurile la licitații publice (știau cine trebuie să câștige pentru că exista o înțelegere anterioară în acest sens, dar participau de fațadă), au făcut schimb de informații și au partiționat piețele în materia lifturilor și scărilor rulante. Până aici nimic nou și neobișnuit pentru cel care urmărește activitatea Comisiei (cu excepția amenzii).
Anul trecut chiar am râs în momentul citirii deciziei, pentru că printre clienții care au plătit mai mult se numără și Comisia Europeană. Lifturile și scările rulante din nenumăratele sedii ale direcțiilor și serviciilor aparținând Comisiei, din Bruxelles și Luxemburg, au fost instalate de membrii cartelului.
Joia trecută, Comisia a introdus acțiune la Tribunalul Comercial Bruxelles pentru despăgubiri. Nu ni se spune care este valoarea acestora, dar Comisia vrea să conducă prin exemplu, zice comisarul pentru concurență. Un dosar de urmărit.
Despre acțiunile în depăgubiri am vorbit în postările anterioare cu titlul Vremuri interesante pentru dreptul concurenței.

Raiduri de dimineață în industria detergenților

Comisia Europeană a fost o albinuță ocupată în ultima vreme. Împreună cu autorități de concurență din 6 state membre, a efectuat inspecții la sediile celor mai mari producători de detergenți din Europa.
Săptămână trecută, joi și vineri dimineață, Unilever, Procter & Gamble, Henkel, Reckitt Benckiser și Sara Lee au fost inspectate ca urmare a suspiciunii că sunt membrii unui cartel care a fixat prețurile la anumiți detergenți pentru consumatori casnici.
Comisia a subliniat că inspecțiile surpriză nu înseamnă că există un cartel, iar companiile respective au confirmat că birourile lor din Olanda, Belgia, Spania, Austria, Ungaria, Cehia și Italia au primit cereri de informații sau vizite.
Nu se știe dacă investigația are legătură cu o alta de la începutul anului, efectuată în Germania, în urma căreia Sara Lee, Henkel și Unilever au fost amendate cu 37 milioane euro.
La anul este posibil să vedem comunicat triumfător din partea Consiliului Concurenței prin care suntem anunțați de amenzi în industria românească a detergenților.
Sursa: Timesonline din 21 iunie

Sancțiunile mărite pentru recidiviștii cartelulilor

Financial Times din 11 iunie anunță că în perioada 1994-2000 patru grupuri de intreprinderi au participat la un cartel pe piața clorurei de sodiu, prin fixarea prețurilor.
Un grup compus din Arkema Franța și Elf Acquitane a fost obligat să plătească 59 de milioane de euro, o sancțiune mai mare cu 90% mai mare decât ar fi trebuit să plătească inițial, deoarece Arkema a mai participat la alte trei carteluri în ultimii 25 de ani.
Pentru prima dată Comisia Europeană recurge la o astfel de măsură, conform noilor linii directoare în materie.

Când instanța nu știe (sau nu vrea să știe) drept comunitar

Un caz de urmărit ne este prezentat în comunicarea Comisiei IP/08/952 din 17 iunie a.c.
O instanță slovacă nu a respectat o decizie a Comisiei Europene în materia ajutorului de stat. În consecință, Comisia a introdus o acțiune în temeiul art. 226 CE la CJCE.
Printr-o decizie din 2006, Comisia Europeană a declarat că iertarea de datorii, în valoare de aproximativ 13 milioane euro, a unei societăți comerciale din Košice constituie ajutor ilegal și incompatibil. Administrația financiară din acel oraș a șters datoriile unei fabrici de spirtoase, unul din cei mai mari producători din Slovacia – Frucona. Comisia a solicitat Slovaciei și recuperarea ajutorului.
Pentru a duce la îndeplinire decizia Comisiei din 2006, guvernul au introdus o acțiune la tribunal, solicitând restituirea sumei. La fond, cererea guvernului a fost respinsă. Ministerul Finanțelor a introdus apel, dar procedura durează și în prezent și nu se știe când va fi emisă o decizie.
Comisia Europeană și-a pierdut răbdarea și a demarat procedura prevăzută de tratat.

O tipologie a dreptăţii I

Am menţionat în postarea referitoare la planurile Comisiei Europene pentru viitorul dreptului concurenţei, conceptul de dreptate corectivă.

Ce este dreptatea? O modalitate de abordare a răspunsului poate fi identificată prin intermediul unei tipologii – o schemă care divide conceptul abstract şi general de dreptate în părţi componente:
1. dreptate distributivă,
2. dreptate corectivă,

3. dreptate politică şi

4. dreptate procedurală.

Dreptatea distributivă. Cartea lui John Rawls din 1971 „O teorie a dreptăţii” pune dreptatea distributivă în centrul discuţiilor filosofice privind dreptatea. Care este subiectul acestei dreptăţi? Chiar şi întrebarea este controversată, dar un răspuns poate fi: distribuţia beneficiilor şi sarcinilor cooperării sociale. Sarcina cooperării sociale include concepte ca taxele şi obligaţia de a furniza serviciu civic (serviciul militar). Beneficiile cooperării sociale pot include resurse care sunt produsul cooperării sociale, cum ar fi bogaţia şi venitul.
Probleme ale dreptăţii distributive pot apărea în cadrul mai multor ramuri de drept. În domeniul răspunderii civile delictuale, dreptatea distributivă poate forma baza teoriei conform căreia scopul răspunderii este acela de a „împrăştia riscul” sau justa distribuire a costurilor accidentelor. În contracte, probleme ale dreptăţii distributive pot apărea la contractele de adeziune sau contracte prin care o parte mai nesofisticată este exploatată sau căreia îi sunt produse dezavantaje economice.

Dreptatea corectivă. Aristotel a definit termenul de dreptate „corectivă” sau „rectificativă” ca fiind „dreptatea în tranzacţii”.

Putem împărţi tranzacţiile în două categorii: voluntare şi involuntare.
Dreptatea în tranzacţiile voluntare include probleme ce se înscriu în dreptul contractelor. Dreptatea în tranzacţii involuntare include atât tranzacţiile care sunt involuntare datorită folosirii forţei, cât şi tranzacţiile care sunt involuntare datorită fraudei.
Una din cele mai mari dezbateri contemporane din teoria actului de justiţie priveşte statutul dreptăţii corective, problemă fierbinte în teoria răspunderii civile delictuale şi teoria dreptului penal.
Unii autori consideră că scopul răspunderii civile delictuale este exprimat de ideea de dreptate corectivă. Aceştia cred că standardul răspunderii trebuie să se întemeieze pe culpă (în opoziţie cu răspunderea obiectivă) şi că scopul despăgubirilor este readucerea la starea iniţială a reclamantului şi să impună restituirea câştigurilor nemeritate de către pârât. Scopul dreptăţii corective nu este descurajarea.
Alţi teoreticieni, ce fac parte din curentul utilitarismului, consideră că instituţiile dreptăţii corective trebuie analizate numai prin prisma consecinţelor care le produc. Aşa că scopul dreptăţii corective în cadrul rsăpunderii delictuale este să producă o descurajare optimă.
În fine, alţi teoreticieni cred că răspunderea delictuală este scopul dreptăţii distributive.

Comisia Europeană va amenda Intel pentru încălcarea regulilor concurenţei

Financial Times Deutschland de joia trecută, via Marketwatch, anunţă că, în cursul acestui an, Comisia Europeană va lua măsuri împotriva Intel Corp., datorită practicilor ilegale în domeniul distribuirii chipurilor pentru computere. Intel oferă discounturi uriaşe pentru cumpărarea produselor sale, dar numai pentru cumpărătorii care refuză să cumpere mărfuri de la concurentul său AMD.
Discountul la vânzare nu este interzis, atât timp cât este oferit tuturor clienţilor, fără condiţionări ataşate.
De asemenea, Intel se oferea să suporte costurile de marketing ale produselor ce conţineau microprocesoarele sale, în schimbul exclusivităţii cumpărării acestora.
Dacă DG Concurenţă are suficiente probe, atunci sancţiunea poate ajunge până la 10% din cifra de afaceri: 4,1 miliarde dolari SUA.

CJCE s-a pronunţat în cartelul methioninei

Între 1986 şi 1999, Aventis SA şi filiala sa din Franţa, Degussa AG din Germania şi Nippon Soda din Japonia au participat la un cartel mondial, în cadrul căruia s-au înţeles cu privire la fixarea preţurilor şi schimbului de informaţii privind volumul de vânzări şi cote de piaţă pentru methionină.
Methionina este unul din cei mai importanţi aminoacizi folosiţi în procesarea mâncării pentru toate speciile de animale domestice.
Investigaţia Comisiei Europene a început în 1999, după ce a fost sesizată de către Aventis. În paranteză fie spus, Aventis a fost denunţătorîn cadrul celui mai mare cartel descoperit din istoria dreptului concurenţei – „cartelul vitamineler”, tot în 1999.
În 2002, Comisia Europeană a sancţionat Degussa cu o amendă de 118 milioane euro şi Nippon Soda cu 9 milioane euro.
În hotărârea din 2006, Tribunalul de Primă Instanţă a confirmat, în mare parte, decizia Comisiei. Hotărârea a fost apelată de către Degussa.

La 22 mai, CEJ a respins în întregime apelul, în cauza C-266/06, Degussa.
Sunt interesante argumentele folosite de către avocaţii societăţii germane, care denotă o bună cunoaştere jurisprudenţei Curţii de la Strasburg şi mai puţin a celei luxemburgheze.

Degussa a susţinut că:
a. Tribunalul de Primă Instanţă (TPI) a încălcat princicpiul certitudinii juridice (nulla poena sine lege certa) în ceea ce priveşte prevederi penale şi în consecinţă nu a admis că art. 15 al Regulamentului 17/62, care acordă o competenţă mărită Comisiei în stabilirea amenzilor, este nul.
b. TPI a distorsionat faptele în evaluarea duratei încălcării dreptului concurenţei, încălcând în acest fel prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la un proces echitabil.
c. TPI a încălcat principiul proporţionalităţii stabilind baza de calcul a amenzii la valoarea de 30 milioane euro, deoarece cartelul a avut efecte minore asupra preţului methioninei. În acelaşi timp, TPI a încălcat dreptul la o hotărâre motivată prin reţinerea în cuprinsul acesteia a unor elemente contradictorii.

Concluzia: avocaţii români să îşi sfătuiască clienţii să nu facă parte dintr-un cartel la care Aventis este parte.

Vremuri interesante pentru dreptul concurenţei III

Ultima parte din saga Cărţii Albe a Comisiei Europene.
1. Comisia recomandă codificarea dimensiunilor prejudiciului, pentru a clarifica ceea ce poate cerut pentru:
a. prejudiciul efectiv produs de o creştere a preţului în dauna concurenţei şi
b. pierderea de profit ca urmare a reducerii vânzărilor, incluzând dreptul la dobândă.
2. În acţiunile intentate de către cumpărătorii direcţi, pârâtul trebuie să beneficieze de „apărarea transferului” adică: reclamantul care a cumpărat mărfuri de la un cartel la un preţ mai mare şi a transferat acest preţ clienţilor săi nu trebuie să benficieze de îmbogăţire fără justă cauză.

Dacă un cartel creşte preţul unei mărfi cu 10 RON, iar reclamantul revinde marfa la un preţ care este mai mare doar cu 5 RON faţă de preţul existent înainte de intervenţia cartelului, acesta a transferat doar jumătate din suprapreţ, aşa că prejudiciul va fi doar de 5 RON şi nu de 10. Sarcina probei aparţine pârâtului: acesta trebuie să demonstreze că reclamantul a transferat suprapreţul sau o parte din acesta.
3. Cumpărătorii indirecţi ar trebui să se poată baza pe prezumţia relativă conform căreia suprapreţul practicat în mod ilegal le-a fost transferat în totalitate.

În conformitate cu exemplul de mai sus, cumpărătărul indirect poate să afirme că prejudiciul este de 10 RON, chiar dacă i-au fost transferaţi numai 5 RON.

Justificarea: cumpărătorii care se află la capătul lanţului de distribuţie sau aproape de capăt sunt cei mai afectaţi de încălcarea normelor de concurenţă dar, având în vedere distanţa dintre aceştia şi fapta în sine de încălcare a normelor, este foarte greu pentru cumpărătorii respectivi să aducă probe suficiente cu privire la existenţa transferului de suprapreţuri ilegale pe traseul lanţului de distribuţie, precum şi cu privire la amploarea acestui transfer.
4. Sunt două propuneri ale Comisiei în ceea ce priveşte termenele de prescripţie. Perioada de prescriere să nu înceapă să curgă:
a. în cazul unei încălcări continue sau repetate, înainte de data la care încetează încălcarea
legii;
b. înainte de a se presupune, în mod întemeiat, că persoana prejudiciată ca urmare a încălcării legii are cunoştinţă de acest fapt, precum şi de prejudiciul care i-a fost creat.
5. În cadrul acţiunilor în despăgubire introduse de persoane fizice sau juridice trebuie să se ia măsuri adecvate de protecţie a confidenţialităţii declaraţiilor date de întreprinderi, prezentate într-o cerere de clemenţă, astfel încât să se evite plasarea solicitantului acestei cereri într-o situaţie mai puţin favorabilă decât a co-autorilor la încălcarea normelor concurenţei.

În caz contrar, riscul divulgării informaţiilor prezentate de un solicitant al clemenţei ar putea avea un efect negativ asupra calităţii informaţiilor comunicate de acesta ori chiar descurajarea unei persoane care a încălcat normele concurenţei de a solicita aplicarea măsurilor de clemenţă.
Prin urmare, Comisia propune ca protecţia respectivă să se aplice:
a. tuturor declaraţiilor din partea întreprinderilor, prezentate de către toţi solicitanţii
măsurilor de clemenţă în legătură cu o încălcare a articolului 81 din Tratatul CE (precum
şi atunci când se aplică în paralel legea naţională în domeniul concurenţei);
b. indiferent dacă cererea de clemenţă este acceptată sau respinsă ori dacă nu are drept efect adoptarea unei decizii de către autoritatea din domeniul concurenţei.

Vremuri interesante pentru dreptul concurenţei II

Continuăm cu detalii din Cartea Albă a Comisiei Europene:
1. Cumpărătorii indirecţi au acum calitate procesuală activă. Oricum această prevedere face parte deja din acquis-ul comunitar, ca urmare a hotărârii Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauza Manfredi. De exemplu: o întreprindere din sectorul construcţii cumpără ciment de la un cartel al cimentului şi transmite o parte din preţul crescut cumpărătorului casei. Cumpărătorul are dreptul să ceară despăgubiri
2. Compensaţiile colective vor fi fi facilitate, întrucât deseori prejudiciul este difuz (ca şi în cauza Manfredi, sute sau mii de oameni pot fi victime ale unui cartel, dar fiecare pagubă are valoare mică). Două mecanisme sunt propuse:

a. acţiuni introduse de entităţi calificate (de ex. asociaţii ale consumatorilor) şi
b. acţiuni colective în care reclamanţii pot decidesă îţi combine acţiunile în una singură.

3. Accesul la mijloacele de probă va fi asigurat de către instanţele naţionale care vor avea competenţa de a dispune ca pârâtul/pârâţii să dezvăluie anumite probe. Aceasta se va întâmpla atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii: nu există posibilitatea de a se asigura dovezile prin alte mijloace, anumite categorii de dovezi sunt identificate şi dezvăluirea lor este relevantă pentru cauză, necesară şi proporţională. Aici este redundantă enumerarea din text - testul proporţionalităţii presupune şi analiza necesităţii. În plus, sancţiuni pentru refuzul pârâtului de a se supune dispoziţiilor instanţei, inclusiv opţiune pentru instanţă de a concluziona în defavoarea pârâtului dacă refuză să prezinte dovezi.
4. Instanţele naţionale vor fi obligate să respecte analiza factuală efectuată de autorităţile naţionale de concurenţă. Adică un reclamant român poate introduce o acţiune în faţa instanţei româneşti, după ce autoritatea din Marea Britanie (OFT) a luat o decizie finală.
5. Pârâtul răspunde pentru prejudiciul produs, dacă nu face dovada că încălcarea a fost produsă ca urmare a unei „erori scuzabile”. O eroare este scuzabilă dacă „o persoană rezonabilă aplicând un standard înalt de diligenţă nu ar fi fost conştientă că acel comportament restricţionează concurenţa”. reprezintă o reflectare a principiului eficienţei din dreptul comunitar de natură să armonizeze legislaţia statelor membre în ceea ce priveşte culpa.

Vremuri interesante pentru dreptul concurenţei (I)

În ultima decadă au avut loc transformări substanţiale în dreptul comunitar al concurenţei. Anii ce vin vor produce, pentru o anumită parte a acestei ramuri de drept, alte transformări. Acestea vor afecta activitatea legiuitorului comunitar şi a celui naţional, a consumatorilor, a societăţilor comerciale, magistraţilor şi avocaţilor.

În acelaşi timp modificările vor asigura o pâine albă şi doctrinarilor de prin alte părţi.

La începutul lunii aprilie 2008, Comisia Europeană a publicat Cartea Albă privind acţiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor europene de concurenţă.
O Carte albă are rolul de a implica persoanele interesate în procesul de consultare premergător adoptării unor politici sau acte comunitare.
Cartea albă (cu varianta şi în limba română) şi alte documente însoţitoare se găsesc pe pagina de internet a Comisiei, secţiunea concurenţă.

Intenţiile Comisiei Europene în domeniu se fundamentează pe 3 principii:
a. Al compensaţiei depline,
b. Al cadrului legislativ ce se bazează pe o abordare europeană şi
c. menţinerea unui cadru de aplicare a aplicare eficientă a normelor concurenţei de către Comisie şi autorităţile naţionale din domeniul concurenţei.

Primul principiu se bazează pe o anumită parte a literaturii de specialitate privind teoria dreptăţii, conform căreia acţiunea în despăgubiri se întemeiază pe principiul dreptăţii corective (despre care vom vorbi în alt mesaj) şi nu pe cel al descurajării optime. Practic, va fi preferată metoda colectării cât mai multor acţiuni posibile şi nu cea prin care se restrânge numărul acestora la cele care au cele mai multe şanse de reuşită.
Al doilea are ca scop să îndepărteze teama unei abordări americane a problemei, cu daune punitive, onorarii mai mari decât despăgubirea şi alte proceduri ce sparie gândul unui jurist de pe continentul european.
Al treilea are în vedere faptul că prea multe acţiuni în despăgubire pot pune în primejdie programul de clemenţă al Comisiei Europene: dacă o întreprindere denunţă cartelul din care face parte va fi nevoită să plătească, ulterior, sume uriaşe ca despăgubiri, ar putea decide că este mai bine să ţină secretă participarea la cartel.

D/P pentru doamnele de la eu-ro jurnal.